FILIÉRĂ, filiere, s.f. 1. Placă de oţel prin care se trage în fire (sau în bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesă de metal cilindrică, având fundul prevăzut cu orificii, prin care se trage în fire soluţia de mătase artificială sau de fibre textile obţinută pe cale chimică. 2. Dispozitiv folosit pentru tăierea unui filet (1). 3. Fig. Succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin până la un anumit rezultat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. filière.

FILIÉRĂ s. 1. v. cale. 2. (TEXT.) duză.

filiéră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. filiérei; pl. filiére

FILIÉR//Ă ~e f. 1) (în industria textilă, metalurgică etc.) Piesă prevăzută cu un orificiu care serveşte pentru filarea unor materiale. 2) Unealtă folosită pentru tăierea fileturilor exterioare. 3) fig. Cale intermediară, mediatoare; intermediu. 4) Succesiune de trepte, urmate în decursul unei cariere. [Sil. -li-e-] /<fr. filiere

FILIÉRĂ s.f. 1. Piesă cu găuri prin care se trage un material în fire sau în bare. ♦ Piesă prevăzută cu găuri foarte mici care serveşte la filarea mătăsii artificiale. ♦ Orificiu prin care o omidă sau un paianjen emite firul de mătase. 2. Dispozitiv pentru tăierea unui ghivent. 3. (Fig.) Drum, cale, fir, succesiune, mijlocire. ♦ Succesiunea gradelor într-o carieră. [Pron. -li-e-. / < fr. filière, cf. it. filiera].