FÍNE s.n. (Livr.) Sfârşit. ♢ Loc. adv. În fine = a) în sfârşit; b) în concluzie. – Din it. fine, fr. fin, enfin.

FÍNE s. 1. v. capăt. 2. v. sfârşit.

FÍNE s. v. deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit.

fíne s. n., art. fínele

FÍNE n. livr. Parte cu care se termină sau se încheie ceva; punct terminal; sfârşit. ~ de an. ♢ În ~ a) în sfârşit; b) în concluzie; în încheiere. /<it. fine, fr. fin

FÍNE s.m. (Liv.) Sfârşit. ♢ În fine = în sfârşit; (muz.) al fine = până la capăt. [< it. fine, cf. fr. fin, lat. finis].