FLAGRÁNT, -Ă, flagranţi, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ♢ Flagrant delict = infracţiune descoperită în momentul savârşirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din fr. flagrant.

FLAGRÁNT adj. 1. v. indiscutabil. 2. v. clar.

flagránt (evident) adj. m. (sil. -grant), pl. flagránţi; f. sg. flagrántă, pl. flagránte

FLAGRÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care a avut loc în prezenţa unui martor ocular; comis sub ochii celui care constată. În flagrant delict. 2) Care este incontestabil; imposibil a fi negat din cauza evidenţei sale. Contradicţie ~tă. /<fr. flagrant, lat. fragrans, ~ntis

FLAGRÁNT, -Ă adj. Evident, izbitor, incontestabil. ♢ Flagrant delict = delict descoperit în momentul făptuirii lui sau înainte ca efectele lui să fi trecut. [< fr. flagrant].