FLÚIER, fluiere, s.n. 1. Instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr-un tub subţire de lemn prevăzut cu găuri. 2. Instrument mic, mai ales de metal, cu care se fluieră; fluierătoare. 3. (Tehn.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite diferite sunete, făcând să treacă prin el un curent de gaze sau de aburi, întrebuinţat mai ales pentru semnalizare. 4. Şuierătură, fluierătură. 5. (Pop.) Gambă; tibia. [Pr.: -flu-ier] – Cf. alb. f l o e r e.

FLÚIER s. I. v. fluierătură. II. v. tibia.

flúier s. n., pl. flúiere

FLÚIER ~e n. 1) Instrument muzical de suflat constând dintr-un tub subţire (de regulă de lemn), prevăzut cu mai multe orificii. ~ ciobănesc. 2) Instrument mic cu ajutorul căruia se emit fluierături de semnalizare. 3) Dispozitiv actionat de aburi sau gaze, întrebuinţat pentru semnalizare. ~ul locomotivei. 4) fam. Osul gros şi lung, situat între genunchi şi gleznă; tibia. ~ul piciorului. [Sil. flu-ier] / Cuv. autoht.