TÍBIA, tibii, s.f. Os lung şi gros al piciorului, situat între genunchi şi gleznă, lângă peroneu, cu care formează scheletul gambei. [Pr.: -bi-a] – Din fr., lat. tibia.

TÍBIA s. (ANAT.) fluier, (pop.) ţurloi, (prin Bucov.) boldan.

tibía s. f. (sil. -bi-a), g.-d. art. tibíei; pl. tibíi, art. tibíile (sil. -bi-i-)

TÍBI//A ~i f. anat. Os gros şi lung, situat între gleznă şi genunchi, formând împreună cu peroneul scheletul gambei. [G.-D. tibiei; Sil. -bi-a] /<fr., lat. tibia