FOFÉLNIŢĂ, fofelniţe, s.f. 1. Fiecare dintre cele două stinghii încrucişate ale vârtelniţei, pe care sunt aşezate cele patru fofeze. 2. Cuţitul meliţei. 3. Fig. Gură (ca organ al vorbirii). – Fofează + suf. -elniţă. Cf. v â r t e l n i ţ ă.

FOFÉLNIŢĂ s. v. aripă, cruce, cuţit, gură, limbă, spetează.

fofélniţă s. f., g.-d. art. fofélniţei; pl. fofélniţe

FOFÉLNIŢ//Ă ~e f. 1) Parte a vârtelniţei constând din două braţe încrucişate, pe care se pun cele patru fofeze. 2) Limba meliţei. 3) fig. Gură care vorbeşte mult. /fof[ează] + suf. ~el + suf. ~niţă