FOFILÁ, fofilez, vb. I. Refl. A se strecura neobservat, cu dibăcie; a pătrunde, a se introduce undeva pe furiş; fig. a obţine o situaţie mai bună prin înşelătorie. ♦ Fig. A se sustrage de la o îndatorire; a se eschiva. – Din fr. faufiler.

FOFILÁ vb. v. eschiva, fugi, scăpa, sustrage.

FOFILÁ vb. v. furişa.

fofilá vb., ind. prez. 1 sg. fofiléz, 3 sg. şi pl. fofileáză

A SE FOFIL//Á mă ~éz intranz. 1) A se strecura pe neobservate. 2) A ajunge la o situaţie bună prin şiretlicuri. 3) fig. A ocoli îndeplinirea unei obligaţii; a se eschiva; a se sustrage. /<fr. faufiler