FONÉTICĂ s. (înv.) fonologie.

FONÉTICĂ, fonetici, s.f. – V. fonetic (1) [DEX'98]

fonétică s. f., g.-d. art. fonéticii

FONÉTICĂ f. 1) Totalitate a sunetelor dintr-o limbă şi particularităţile lor acustice şi articulatorii; structura sonoră a unei limbi. 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor unei limbi. /<fr. phonétique

FONÉTICĂ s.f. Disciplină care studiază structura sonoră, modificările şi legile după care se modifică sunetele unei limbi. [< fr. phonétique].