FORTIFICÁ, fortífic, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oţeli. 2. Tranz. A întări un loc prin lucrări de fortificaţie. – Din lat. fortificare, fr. fortifier.

A (se) fortifica ≠ a (se) ramoli

A fortifica ≠ a slăbi

A se fortifica ≠ a se ramoli, ase hârbui, a slăbi

FORTIFICÁ vb. 1. (MIL.) a (se) întări, (rar) a (se) retranşa, (înv.) a (se) întemeia. (A ~ un loc, un oraş.) 2. a (se) întări, (fig.) a (se) căli, a (se) oţeli. (S-a ~ în lupte.) 3. v. întrema.

fortificá vb., ind. prez. 1 sg. fortífic, 3 sg. şi pl. fortífică, imperf. 3 sg. fortificá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fortífice

A FORTIFICÁ fortífic tranz. 1) (localităţi, linii de luptă etc.) A înzestra cu fortificaţii. 2) A face să capete forţe fizice sau morale; a face mai puternic. /<fr. fortifier, lat. fortificare

FORTIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A întări, a oţeli (un organism). 2. tr. A întări cu fortificaţii (un oraş, o linie de luptă etc.). [P.i. fortífic, 3,6 -că. / < fr. fortifier, it., lat. fortificare < fortis – puternic, facere – a face].