FRĂMÂNTÁRE, frământări, s.f. Acţiunea de a (se) frământa şi rezultatul ei; frământat¹, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitaţie, tulburare (cauzate de mişcări sociale). 2. Nelinişte sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

FRĂMÂNTÁRE s. 1. plămădire, plămădit. (~ aluatului.) 2. v. agitaţie. 3. v. forfotă. 4. agitaţie, tulburare, vâlvă, zarvă. (Din nimic s-a stârnit o ~.) 5. v. zbucium. 6. v. zbucium. 7. v. îngrijorare.

frământáre s. f., g.-d. art. frământării; pl. frământări