FRICŢIÚNE, fricţiuni, s.f. 1. (Fiz.) Frecare 2. Fig. Neînţelegere, ceartă, divergenţă între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [Pr.: -ţi-u-. – Var.: (2) frécţie, frícţie s.f.] – Din fr. friction.

FRICŢIÚNE s. v. divergenţă, neînţelegere.

FRICŢIÚNE s. v. frecare.

fricţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. fricţiúnii; pl. fricţiúni

FRICŢIÚN//E ~i f. 1) Metodă de tratament prin acţiunea factorului mecanic şi termic asupra organismului; masaj. 2) mai ales la pl. fig. Ciocnire de interese sau de opinii contrare; divergenţă de păreri. 3) fig. Acţiune de frecare a corpurilor. [Art. fricţiunea; G.-D. fricţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. friction, lat. frictio, ~onis

FRICŢIÚNE s.f. 1. (Fiz.) Efectul forţelor care opun rezistenţă mişcării unor suprafeţe în contact; frecare. 2. (Med.) Ungere şi frecare a corpului cu un lichid. 3. (La pl.) Divergenţe de opinii, neînţelegeri, certuri. [Pron. -ţi-u-, var. (2) frecţie, frecţiune, fricţie s.f. / cf. fr. friction, cf. lat. frictio].