FRÓNDĂ, fronde, s.f. Mişcare social-politică din Franţa, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. ♦ Fig. Opoziţie neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

FRÓNDĂ s. v. răzvrătire.

fróndă s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde

FRÓND//Ă ~e f. 1) (în Franţa din sec. XVI) Mişcare social-politică îndreptată contra absolutismului. 2) fig. Exprimare a nemulţumirii faţă de cineva sau de ceva, bazată pe motive personale. /<fr. fronde

FRÓNDĂ s.f. 1. Mişcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde].