FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoşi, -oase, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre fiinţe şi părţi ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mişcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ♢ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut şi arhitectură, poezie, muzică, dans) ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezeşte admiraţia din punct de vedere moral. ♢ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferice). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; aşa cum se cuvine. ♢ Expr. A sta (sau a şedea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi aşa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S.n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însuşirea omului de a simţi emoţie în faţa operelor de artă, a fenomenelor şi a obiectelor naturii etc. şi care are ca izvor obiectiv dispoziţia simetrică a părţilor obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

Frumos ≠ hidos, nearătos, oribil, ridicol, slut, urâcios, urât, hâd, neplăcut

FRUMÓS adj. 1. v. estetic. 2. arătos, chipeş, (pop.) chipos, fălos, mândru, ochios, (înv. şi reg.) vederos, (reg.) marghiol, tâmbuş, (Transilv.) hireş, (prin vestul Transilv.) muşat, (Transilv.) nialcoş, (înv.) ghizdav, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) mişto. (Un flăcău ~.) 3. arătos, aspectuos, falnic, impozant, (pop.) mândru. (O casă ~oasă.) 4. v. plăcut. 5. bun, favorabil, prielnic. (Timp ~.) 6. însorit, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~oasă.) 7. senin, (înv.) seninos. (Nopţi ~oase.) 8. v. bun.

frumós adj. m., s. m., pl. frumóşi; f. sg. frumoásă, g.-d. art. frumoásei, pl. frumoáse

frumós s. n.

FRUM//ÓS³ ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care este plin de armonie; cu valoare estetică; estetic. Faţă ~oasă. 2) Care provoacă admiraţie sau satisfacţie sufletească. Faptă ~oasă. /<lat. formosus

FRUMÓS¹ adv. 1) Într-un mod care place. A scrie ~. 2) Aşa cum trebuie; bine. A se purta ~. /<lat. formosus

FRUMÓS² n. Însuşire a obiectelor naturale şi a creaţiilor omeneşti care provoacă emotie estetică. /<lat. formosus

frumos,haios, simpatic(om misto : om simpatic)

frumos, interesant din GER „mit Stock“

frumos, interesant din GER „mit Stock“ (cu baston,-adica nobil)

frumos , placut de ceilalti

frumos