FÚGĂ¹, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ Loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de-a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga = imediat, fără amânare. În fugă (sau în fuga) mare = fugind foarte repede. În fuga calului (sau cailor) = în galop. Într-o fugă = fugind tare şi fără oprire. ♢ Expr. A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) fugă = a goni, a alunga, a fugări. A o lua (sau a o rupe) la fugă sau a o rupe de-a fuga = a porni în goană. A (o) ţine numai (într-)o fugă = a alerga întruna, fără întrerupere. O fugă (bună de cal) = o distanţă nu prea mare, cât poate fugi, fără oprire, un om sau un cal. ♦ (Adverbial; în forma fuga) Repede, degrabă. 2. Părăsire grabnică (şi uneori pe ascuns) a unui loc pentru a scăpa de o constrângere sau de o primejdie. 3. Înclinare spre axa galeriei a montanţilor unei armături sau ai unui cadru în formă de trapez. – Din lat. fuga.

FÚGĂ², fugi, s.f. Formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci şi dezvoltată după legile contrapunctului. – Din it. fuga.

FÚGĂ s. 1. alergare, alergătură, goană, (Bucov.) scopcă, (înv.) repeziş, repezitură. (S-o ţii tot într-o ~.) 2. goană, viteză, (fig.) zbor. (Mergi la el în ~ şi adu-l aici.) 3. v. alergătură. 4. v. refugiu. 5. v. evadare.

FÚGA adv. v. curând.

fúgă (alergare, melodie) s. f., g.-d. art. fúgii; pl. fugi

FÚGĂ² fugi f. Compoziţie muzicală polifonică, din mai multe voci care se succed, melodia fiind reluată pe rând şi dezvoltată după legile contrapunctului. /<it. fuga

FÚGĂ¹ fugi f. 1) Deplasare grăbită şi cu paşi mari. ♢ Din (sau în) ~ a) în treacăt; b) superficial. A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) ~ a fugări pe cineva; a alunga. 2) Plecare grăbită şi pe furiş dintr-un loc pentru a scăpa de o primejdie. /<lat. fuga

FÚGA adv. Într-un ritm rapid; în grabă; repede; iute. /<lat. fuga

fugá vb. I (reg., înv.) a alunga, a fugări; a păfuga.

FÚGĂ s.f. Compoziţie muzicală polifonică în care vocile se succedă, repetând fiecare melodia dezvoltată după legile contrapunctului. [< it. fuga, cf. fr. fugue < lat. fuga – urmărire].