FUGÁR, -Ă, fugari, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană, fiinţă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situaţie grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reţinut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se opreşte mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar.

FUGÁR s., adj. 1. s. v. refugiat. 2. adj. v. fugitiv.

FUGÁR s. v. fugău.

fugár adj. m., s. m., pl. fugári; f. sg. fugáră, pl. fugáre

FUGÁR ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival Care a fugit de acasă. ♢ A umbla ~ a trăi ascunzându-se mereu. 2) rar Care este de scurtă durată; fugitiv. 3) şi substantival (despre cai) Care aleargă iute; bun de fugă. /fugă + suf. ~ar