FURNÍCĂ, furnici, s.f. (La pl.) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mică sau mijlocie, negre sau roşii, care trăiesc în colonii; (şi la sg.) insectă care face parte din acest grup. ♢ Harnic ca o furnică, se spune despre un om foarte muncitor. ♢ Furnică albă = termită. [Pl. şi: (rar) furnice] – Lat. formica.

FURNICÁ, pers. 3 furnícă, vb. I. 1. Intranz. A umbla încoace şi încolo în număr mare, a se mişca în toate părţile ca furnicile; a mişuna, a forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „de“) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senzaţie neplăcută de mâncărime şi de înţepături pe piele. – Lat. formicare.

FURNICÁ vb. 1. v. forfoti. 2. (reg.) a înfurnica. (Îl ~ pielea.)

furnicá vb., ind. prez. 3 sg. furnícă

furnícă s. f., g.-d. art. furnícii; pl. furníci

FURNÍ//CĂ ~ci f. Insectă de talie mică cu corpul alungit, subţiat la mijloc, care trăieşte în colonii în cuiburi subterane cu muşuroaie la suprafaţa solului. [G.-D. furnicii] /<lat. fornica

A FURNICÁ pers. 3. furnícă 1. intranz. (despre fiinţe) A se mişca grăbit şi haotic fără întrerupere; a foi; a forfoti; a fojgăi; a mişuna; a foşni; a roi. ♢ ~ de lume a fi ticsit de lume. 2. tranz. (persoane) A irita printr-o senzaţie neplăcută de mâncărime sau înţepare a pielii. /<lat. formicare