GÂFÂÍ, gâfâi, vb. IV. Intranz. A respira des şi greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, maşini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat şi greoi. – Formaţie onomatopeică.

GÂFÂÍ vb. a pufăi, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ după atâta alergătură.)

gâfâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. gâfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá

A GÂFÂÍ gâfâi intranz. 1) A respira cu zgomot, des şi greu (din cauza oboselii, a bolii etc.). 2) fig. (despre locomotive, maşini etc.) A evacua brusc şi cu intermitenţe aburul aflat sub presiune, producând zgomot; a pufăi. /Onomat.