GĂOÁCE, găoci, s.f. 1. Coaja tare a oului. 2. Fiecare dintre jumătăţile unei coji de nucă, de ghindă sau de alte fructe. [Pr.: gă-oa-] – Et. nec.

GĂOÁCE s. coajă. (~ a oului.)

găoáce s. f., art. găoácea, g.-d. art. găócii; pl. găóci

GĂOÁC//E găóci f. 1) Coajă tare a oului. 2) Fiecare dintre jumătăţile unei coji de nucă (sau de alt fruct). ♢ A se închide în ~ea sa a se izola de tumultul vieţii. 3) Căpăcel al unei ghinzi. [G.-D. găocii] /Orig. nec.

GĂOÁCE, găoáce, s.f. 1. Coajă de ou. 2. Coaja tare a unui fruct; cochilie. 3. Gaură, gol, scobitură. 4. Cocon², gogoaşă (3). (din lat. cavum = gaură, la al cărui rezultat normal *gău (cf. zgău) s-a ataşat ulterior suf. -oc (Papahagi); găoace este un singular analog, derivat din plural; este dublet al lui ghioc; cf. şi gaură)