GEÁMĂT, gemete, s.n. Sunete nearticulate scoase de o fiinţă care simte o durere (fizică sau morală). ♦ Fig. Freamăt, murmur, vuiet (al unor elemente ale naturii). [Var.: gémăt, gémet s.n.] – Lat. gemitus.

GEÁMĂT s. scâncet, tânguire, vaier, vaiet, (rar) scânceală, (înv.) scâncitură. (Un ~ de durere.)

GEÁMĂT s. v. freamăt, şuierat, vâjâit.

geámăt s. n., pl. gémete

GEÁMĂT gémete n. Sunet înfundat şi prelung produs în urma unor dureri chinuitoare. /<lat. gemitus