GENEALOGÍE, genealogii, s.f. Urmărire sistematică a filiaţiei existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea şi gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiaţii şi legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia.

GENEALOGÍE s. (înv.) spiţă. (A stabili ~ cuiva.)

genealogíe s. f. (sil. -ne-a-), art. genealogía, g.-d. art. genealogíei; pl. genealogíi, art. genealogíile

GENEALOGÍ//E ~i f. 1) Filiaţie a membrilor unei familii, de diferite generaţii, în funcţie de gradul lor de rudenie. 2) Reprezentare într-un tablou, într-un grafic a unei astfel de filiaţii. 3) Ştiinţă care se ocupă cu studiul diferitelor filiaţii; istorie a neamului. /<fr. généalogie, lat. genealogia

GENEALOGÍE s.f. Tablou care reprezintă filiaţia unei familii; înşiruire sistematică a strămoşilor, a înaintaşilor care formează filiaţia unei familii. ♦ Disciplină care studiază filiaţia familiilor. [Pron. -ne-a-, gen. -iei. / cf. fr. généalogie < gr. genealogia < genos – generaţie, logos – ştiinţă].