GENERÁŢIE, generaţii, s.f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate socială dată) care sunt cam de aceeaşi vârstă. ♢ Expr. Din generaţie în generaţie = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care aparţin aceleiaşi specii sau rase şi care s-au născut în acelaşi an. 3. (în sintagma) Teoria generaţiei spontanee = teorie materialistă naivă conform căreia din materii minerale sau organice pot lua naştere unele organisme vii în mod spontan. – Din fr. génération, lat. generatio.

GENERÁŢIE s. (înv. şi pop.) neam, (pop. şi fam.) spiţă, (înv.) rod, rudă, rudenie. (Până la a şap-tea ~.)

generáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. generáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. generáţiei; pl. generáţii, art. generáţiile (sil. -ţi-i-)

GENERÁŢI//E ~i f. 1) Totalitate a indivizilor dintr-o comunitate, care trăiesc în acelaşi timp, fiind aproximativ de aceeaşi vârstă. 2) Totalitate a animalelor de o anumită rasă sau specie, născute în acelaşi an. 3): ~ spontanee (sau spontană) teorie naivă conform căreia unele organisme vii pot lua naştere în mod spontan din substanţă nevie. [G.-D. generaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. génération, lat. generatio, ~onis

GENERÁŢIE s.f. 1. Funcţiune prin care fiinţele vii se reproduc; reproducere. ♢ (Biol.) Teoria generaţiei spontanee = teorie conform căreia din materia anorganică poate lua naştere în mod spontan un organism viu evoluat. 2. Totalitatea oamenilor care au cam aceeaşi vârstă sau trăiesc în acelaşi timp. ♦ (Biol.) Grupare de indivizi având aceeaşi filiaţie. ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului. [Gen. -iei, var. generaţiune s.f. / cf. fr. génération, it. generazione, lat. generatio].