GENÉZĂ, geneze, s.f. Proces de naştere şi de formare a unei fiinţe sau a unui lucru; naştere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a Bibliei. – Din fr. genèse.

GENÉZĂ s. v. apariţie, ivire.

GENÉZĂ s. 1. v. origine. 2. (BIS.) creaţie, facere, (înv.) naştere, rodină, roditură, tvorenie. (Cartea ~ei, în Biblie.)

genéză s. f., g.-d. art. genézei; pl. genéze

GENÉZ//Ă ~e f. Proces de naştere şi de dezvoltare a unui lucru sau a unei fiinţe. /<fr. genese, lat., gr. genesis

GENÉZĂ s.f. 1. Proces de apariţie a unei fiinţe sau a unui lucru; naştere, origine. ♦ (Fig.) Apariţie, creaţie. 2. Prima carte a Bibliei. [< fr. genèse, cf. lat., gr. genesis].