GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S.m. şi f., adj. (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susţine gnosticismul. – Din fr. gnostique.

gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; f. sg. gnóstică, pl. gnóstice

GNÓSTI//C² ~ci m. Adept al gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticus

GNÓSTI//C¹ ~că (~ci, ~ce) Care ţine de gnosticism; propriu gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticus

GNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la cunoaştere, de cunoaştere. // s.m. şi f. Adept al gnosticismului. [< fr. gnostique].

-GNÓSTIC Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) cunoaştere“. [< fr. -gnostique, cf. gr. gnosis – cunoaştere].