GNOSTICÍSM s.n. Curent filozofic-religios care caută să îmbine teologia creştină cu filozofia elenistică greacă şi cu unele religii orientale, susţinând posibilitatea unei cunoaşteri mistice. – Din fr. gnosticisme.

gnosticísm s. n.

GNOSTICÍSM m. Curent filozofic religios, apărut în sec. II, care îmbina teologia creştină cu filozofia elenistică şi cu unele concepţii panteiste ale religiilor orientale. /<fr. gnosticisme, lat. gnosticismus

gnosticísm s.n. Curent filozofico-religios, reprezentând un amestec de dogme creştine, filozofie idealistă greacă şi concepţii religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoaşteri mistice. (< fr. gnosticisme)

GNOSTICÍSM s.n. Curent filozofic-religios, reprezentând un amestec de dogme creştine, de filozofie idealistă greacă şi de concepţii religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoaşteri mistice. [< fr. gnosticisme].