GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. şi refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării, ale unei instituţii, organizaţii etc. 2. Refl. şi tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-şi întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

GOSPODĂRÍ vb. v. administra.

gospodărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gospodăreáscă

A SE GOSPODĂR//Í mă ~ésc intranz. A deveni gospodar (prin căsătorie); a-şi întemeia o gospodărie. /Din gospodar

A GOSPODĂR//Í ~ésc 1. intranz. A fi gospodar; a îngriji de o gospodărie. 2. tranz. 1) (gospodării, instituţii, organizaţii) A administra (cu chibzuinţă). 2) A face să se gospodărească. /Din gospodar