GOSPODĂRÍE, gospodării, s.f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă a) unui locuitor, îndeosebi a unui ţăran (şi a familiei sale); casă¹. ♦ Unitate formată dintr-o locuinţă şi din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun şi valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor. 2. Activitate casnică (a gospodinei); menaj. 3. (Ieşit din uz) Unitate de producţie agricolă, de prestări de servicii etc. (de stat, cooperatistă sau particulară). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei instituţii (publice) etc.; instituţie sau ansamblu de instituţii care asigură această conducere, administrare. Gospodărie comunală. – Gospodar + suf. -ie.

GOSPODĂRÍE s. v. casă, căsătorie, căsnicie, menaj.

GOSPODĂRÍE s. 1. (înv. şi reg.) namestie. (Are o ~ frumoasă.) 2. v. menaj.

gospodăríe s. f., art. gospodăría, g.-d. art. gospodăríei; pl. gospodăríi, art. gospodăríile

GOSPODĂRÍ//E ~i f. 1) Totalitate a bunurilor care formează averea unui locuitor (de la ţară). 2) Unitate formată dintr-o locuinţă şi familia care trăieşte în ea. 3) Activitatea casnică a gospodinei pentru satisfacerea necesităţilor de trai ale unei familii. 4) Unitate de producţie (în special agricolă) cu uneltele şi mijloacele de muncă necesare. [G.-D. gospodăriei] /gospodar + suf. ~ie