GRAŢIÉRE, graţieri, s.f. Acţiunea de a graţia şi rezultatul ei. [Pr.: -ţi-e-] – V. graţia.

Graţiere ≠ condamnare

GRAŢIÉRE s. (JUR.) (înv.) graţie. (Condamnatul a obţinut ~.)

graţiére s. f. (sil. -ţi-e-), g.-d. art graţiérii; pl. graţiéri

GRAŢIÉR//E ~i f. 1) v. A GRAŢIA. 2) Favoare acordată cuiva constând în absolvirea de o pedeapsă; iertare a unui păcat. 3) Act prin care se acordă cuiva o astfel de favoare. /v. a graţia

GRAŢIÉRE s.f. Iertare de pedeapsă a unui condamnat. [< graţia].