GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărţi în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărţi, a eşalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ♢ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

GRADÁ vb. v. doza.

gradá vb., ind. prez. 1 sg. gradéz, 3 sg. şi pl. gradeáză

A GRAD//Á ~éz tranz. 1) (instrumente sau scări de măsură) A diviza în grade. 2) A dispune în gradaţie. ♢ ~ o pedeapsă a fixa o pedeapsă în dependenţă de gravitatea culpei. 3) (ofiţeri) A conferi un grad. /Din grad

GRADÁ vb. tr. 1. A marca gradele, a împĂ?rţi în grade. 2. (mil.) A acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. A mĂ?ri sau a micşora treptat; a nuanţa. -Din fr. Graduer

GRADÁ vb. I tr. 1. A marca gradele, a împărţi în grade. ♦ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A mări sau a micşora treptat; a nuanţa. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren].