GRADÁŢIE, gradaţii, s.f. 1. Creştere sau descreştere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acţiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate. 3. Figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptată de la o nuanţă la alta. 4. Fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu şi a aportului în muncă; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.

GRADÁŢIE s. diviziune. (~ la un termometru.)

gradáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. gradáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. gradáţiei; pl. gradáţii, art. gradáţiile (sil. -ţi-i-)

GRADÁŢI//E ~i f. 1) Creştere sau descreştere succesivă; schimbare treptată. 2) (la instrumentele de măsurat) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; grad. 3) (în operele literare) Figură de stil constând în desfăşurarea succesivă (ascendentă sau descendentă) a acţiunii. 4) (în pictură) Trecere treptată de la o nuanţă la alta. /<fr. gradation, lat. gradatio, ~onis

GRADÁŢIE s.f. 1. Creştere sau descreştere graduală, pe grade. ♦ Totalitatea diviziunilor de pe o scară gradată. 2. Figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 3. (Pict.) Trecere uşoară de la un ton la altul, de la o nuanţă la alta etc. 4. Grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creşterea salariului sau a retribuţiei. ♦ Sumă cu care, după anumite state de serviciu, se măreşte salariul sau retribuţia. [Gen. -iei, var. gradaţiune s.f. / cf. fr. gradation, lat. gradatio].