GRAMÁTICĂ, gramatici, s.f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor şi la îmbinarea lor în propoziţii; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau, p. ext., cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din lat. grammatica.

gramátică s. f., g.-d. art. gramáticii; pl. gramátici

GRAMÁTI//CĂ ~ci f. 1) Ansamblu de reguli privitoare la modificarea formei cuvintelor şi îmbinarea lor în propoziţii. 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul modificării formei cuvintelor şi al îmbinării lor în propoziţii. /<lat. grammatica

GRAMATICĂ s. f. 1. Ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor şi la îmbinarea lor în propoziţii. 2. RamurĂ? a lingvisticii care se ocupĂ? cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia şi sintaxa). 3. (p. anal.) Ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau ştiinţe. â?? (inform.) mulţime finitĂ? de reguli care definesc un limbaj. -Din lat. Grammatica

GRAMÁTICĂ s.f. Totalitatea regulilor privitoare la modificarea cuvintelor şi la îmbinarea lor în propoziţii şi fraze; ramură a lingvisticii care studiază aceste reguli. ♦ Manual, tratat, carte care cuprinde un studiu asupra regulilor gramaticale. [< lat. grammatica, cf. it. grammatica, germ. Grammatik].