GRANULÁ, granulez, vb. I. Tranz. A transforma în granule un material compact sau pulverulent. – Din fr. granuler.

GRANÚLĂ, granule, s.f. 1. Particulă solidă mică care intră în componenţa unui corp solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea etc. unui corp solid. 2. Pastilă conţinând un amestec de substanţe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă. – Din fr. granule.

granulá vb., ind. prez. 1 sg. granuléz, 3 sg. şi pl. granuleáză

granúlă s. f., g.-d. art. granúlei; pl. granúle

GRANÚL//Ă ~e f. 1) Particulă mică, asemănătoare cu un grăunte, care face parte din componenţa unor corpuri eterogene sau rezultă din sfărâmarea unui corp solid. 2) la pl. Preparat farmaceutic care constă din bobiţe zaharoase, având înăuntru substanţe medicamentoase. /<fr. granule, lat. granulum

A GRANUL//Á ~éz tranz. (materiale compacte sau pulverulente) A transforma în granule. /<fr. granuler

GRANÚLĂ s.f. 1. Grăunte (rotunjit). 2. Pilulă sferică sau ovoidă care conţine substanţe medicamentoase în cantităţi mici. 3. Granulele solare = mici pete luminoase pe fotosfera Soarelui. [Var. granul s.n. / < fr. granule, cf. lat. granulum].

GRANULÁ vb. tr. 1. A transforma în granule un material dur sau pulverulent. â?? a presa nutreţuri combinate în prezenţa aburului, apei sau a melasei, în vederea obţinerii unui produs sub formĂ? de granule. 2. A reuni prin rostogolire sau a aglomera particulele unui minereu pulverulent în bucĂ?ţi sferoidale sau cilindrice. -Din fr. Granuler

GRANULÁ vb. I. tr. A transforma în granule un material dur sau pulverulent. [< fr. granuler].