GRÁPĂ¹, grape, s.f. Unealtă agricolă formată dintr-un grătar cu dinţi, cu discuri, cu roţi dinţate etc. sau dintr-o legătură de mărăcini, care serveşte la mărunţirea, afânarea şi netezirea pământului arat, la acoperirea seminţelor etc.; boroană. ♢ Expr. A se ţine grapă de cineva = a însoţi pretutindeni pe cineva. – Cf. alb. g r e p,  g ë r e p ë „undiţă, cârlig de undiţă“.

GRÁPĂ², grape, s.f. Tip de inflorescenţă în formă de ciorchine. – Din fr. grappe.

GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunţi, a afâna şi a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind seminţele); a boroni. – Din grapă¹.

GRĂPÁ vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.)

GRÁPĂ s. (AGRIC.) (reg.) boroană, colţar.

GRÁPĂ s. v. ciorchine.

grápă (unealtă agricolă, tip de inflorescenţă) s. f., g.-d. art. grápei; pl. grápe

grăpá vb., ind. prez. 1 sg. grăpéz, 3 sg. şi pl. grăpeáză

A GRĂP//Á ~éz tranz. (pământul arat) A lucra cu grapa; a boroni. /Din grapă

GRÁP//Ă² ~e f. Inflorescenţă sau fructe dispuse în formă de ciorchine. /<fr. grappe

GRÁP//Ă¹ ~e f. Unealtă agricolă în formă de grătar cu dinţi, folosită pentru mărunţirea, afânarea şi nivelarea pământului arat; boroană. /Cuv. autoht.

GRAPĂ s. f. InflorescenţĂ? în formĂ? de ciorchine. -Din fr. Grappe