GRAVIMETRÍE s.f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuţia geografică a câmpului de gravitaţie. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.

gravimetríe s. f. (sil. -tri-), art. gravimetría, g.-d. gravimetríi, art. gravimetríei

GRAVIMETRÍE f. 1) Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul distribuţiei geografice a câmpului de gravitaţie. 2) Procedeu chimic de determinare a cantităţii unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. /<fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie

GRAVIMETRIE s. f. 1. RamurĂ? a geofizicii care studiazĂ? distribuţia geograficĂ? a câmpului gravitaţional. 2. MĂ?surare a intensitĂ?ţii gravitaţiei. 3. MetodĂ? de analizĂ? chimicĂ? bazatĂ? pe determinarea cantitĂ?ţii unui corp dintrâ??un amestec prin cântĂ?rirea unui compus al sĂ?u, insolubil şi de compoziţie cunoscutĂ?, obţinut prin acţiunea unui reactiv asupra amestecului. -Din fr. GravimĂ?trie, germ.Gravimetrie

GRAVIMETRÍE s.f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuţia geografică a câmpului gravitaţional. 2. Ansamblu de metode folosite în analiza chimică, care se bazează pe determinarea cantităţii unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său insolubil şi de compoziţie cunoscută, obţinut prin acţiunea unui reactiv asupra amestecului. [Gen. -iei. / < fr. gravimétrie, cf. lat. gravis – greu, gr. metron – măsură].