GRAVÚRĂ, (3) gravuri, s.f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obţinută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafaţă a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. V. stampă. – Din fr. gravure.

GRAVÚRĂ s. 1. gravare. (Operaţia de ~.) 2. (concr.) stampă, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn.)

gravúră s. f., g.-d. art. gravúrii; (plăci, stampe) pl. gravúri

GRAVÚR//Ă ~i f. 1) Arta gravării; măiestria de a grava. 2) Lucrare realizată de un gravor. 3) Imagine obţinută prin reproducerea de pe o placă gravată sau litografică; stampă. /<fr. gravure

GRAVURĂ s. f. 1. Arta de a grava; gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea este obţinutĂ? prin reproducerea ei dupĂ? o placĂ? pe care a fost gravat desenul. 3. PlacĂ? pe care este gravatĂ? o imagine pentru reproducere. 4. Imagine obţinutĂ? prin gravare; stampĂ?. -Din fr. Gravure

GRAVÚRĂ s.f. 1. Arta de a grava; gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea este obţinută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. Placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. ♦ Stampă. [< fr. gravure, cf. germ. Gravüre].