GROÁZĂ s.f. 1. Emoţie puternică şi violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc. ♦ (Concr.) Persoană sau lucru care îngrozeşte. 2. Fig. (În sintagma) O groază (de...) = o mulţime, o cantitate mare (de...). – Din sl. groza.

GROÁZĂ s. v. duium, grămadă, mulţime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

GROÁZĂ s. încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare, (înv. şi pop.) oţărâre, (înv. şi reg.) scârbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimântare, spăimân-tătură, (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribilă.)

groáză s. f., g.-d. art. groázei

GROÁZĂ f. 1) Spaimă foarte mare. A înmărmuri de ~. 2) fig. (despre fiinţe, lucruri) Mulţime mare; grozăvenie; sumedenie; puzderie. [G.-D. groazei] /<sl. groza