GURGÚI, gurguie, s.n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojiţe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului¹. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – Cf. lat. g u r g u l i o „beregată“.

GURGÚI s. 1. (pop.) ţâţă. (~ul urciorului.) 2. v. ma-melon.

gurgúi s. n., pl. gurgúie

GURGÚ//I ~ie n. 1) Parte în formă de cioc de la gura unor vase (care înlesneşte turnarea unui lichid). 2) Vârf al opincii, strâns cu cureluşă. 3) Vârf al mamelei; mamelon; sfârc. 4) Creastă a unui deal sau a unui munte. /cf. lat. gurgulio