GÚRMĂ, gurme, s.f. Boală infecţioasă a mânjilor şi a cailor tineri, manifestată prin febră, catar nazal şi abcese ale unor ganglioni. – Din fr. gourme.

GÚRMĂ s. (MED. VET.) (pop.) buba mânzului.

gúrmă s. f., g.-d. art gúrmei; pl. gúrme

GÚRMĂ s.f. (Vet.) Boală infecţioasă a mânjilor, manifestată prin scurgere nazală şi abcese ale ganglionilor limfatici. [< fr. gourme].