HARTOÍ, hartoiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da la o parte, a cârmi din drum carul, sania etc. ♦ Refl. (Despre sănii) A aluneca într-o parte. [Var.: hartuí vb. IV] – Din magh. fartolni.

hartoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hartoiésc, imperf. 3 sg. hartoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hartoiáscă

A SE HARTO//Í se ~iéşte intranz. pop. (despre sănii, căruţe etc.) A-şi schimba brusc direcţia, alunecând într-o parte. /<ung. hartolni

A HARTO//Í ~iésc tranz. pop. A face să se hartoiască. /<ung. hartolni

hartói, hartoáie, s.n. (reg., înv.) drum pe o coastă de deal; fărtoaie.