HEMOGLOBÍNĂ s.f. Substanţă organică feruginoasă care constituie materia colorantă a globulelor roşii din sângele vertebratelor şi care, datorită proprietăţii sale de a se oxida şi de a se reduce cu uşurinţă, are rol în procesul respirator. – Din fr. hémoglobine.

hemoglobínă s. f. (sil. -glo-), g.-d. art. hemoglobínei

HEMOGLOBÍNĂ f. Pigment de culoare roşie care intră în componenţa sângelui la vertebrate, având funcţia de a răspândi în corp oxigenul inspirat. [G.-D. hemoglobinei; Sil. -mo-glo-] /<fr. hémoglobine

HEMOGLOBÍNĂ s.f. Substanţă albuminoidă care formează materia colorantă roşie a sângelui şi are rolul de a răspândi în corp oxigenul inspirat. [< fr. hémoglobine, cf. gr. haima – sânge, lat. globus – glob].