HERÁLDIC, -Ă, heraldici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor domnitoare, familiilor nobiliare, oraşelor etc. 2. Adj. Care aparţine heraldicii (1), privitor la heraldică. – Din fr. héraldique.

heráldic adj. m., pl. heráldici; f. sg. heráldică, pl. heráldice

HERÁLDI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de heraldică; propriu heraldicii. Artă ~că. /<fr. héraldique

HERÁLDIC, -Ă adj. Referitor la heraldică, la blazoane. [Cf. fr. héraldique].