HOLBÁ, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriţi de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Din lat. volvere.

A holba ≠ a miji

HOLBÁ vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgâi, (pop. şi fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboşa, a (se) bolboşa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgâmboia. (A-şi ~ ochii.) 2. a se chiorî, a se zgâi, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ aşa la mine?)

holbá vb., ind. prez. 1 sg. holbéz, 3 sg. şi pl. holbeáză

A SE HOLB//Á mă ~éz intranz. A se uita cu ochii larg deschişi (şi cu prea mare curiozitate); a se zgâi. /<lat. volvere

A HOLB//Á ~éz tranz. (ochii) A deschide larg (de mirare, de spaimă etc.). /<lat. volvere