HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.

A huli ≠ a lăuda

HULÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

HULÍ vb. v. blasfema.

hulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. huleáscă

A HUL//Í ~ésc tranz. 1) (persoane) A trata cu hule (pentru a calomnia); a vorbi de rău; a ponegri; a defăima; a denigra. 2) (lucruri sau fiinţe considerate sfinte) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a batjocori; a profana. /<sl. huliti