IDIÓM, idiomuri, s.n. Termen general care denumeşte o unitate lingvistică (limbă, dialect sau grai). [Pr.: -di-om] – Din fr. idiome.

IDIÓM s. v. dialect, grai, limbă.

idióm s. n. (sil. -di-om), pl. idiómuri

IDIÓM ~uri n. Sistem lingvistic cu structură şi cu trăsături proprii, vorbit de un anumit grup etnic. [Sil. -di-om] /<fr. idiome

IDIÓM s.n. (Lingv.) Mijloc de comunicare lingvistică cu o structură şi individualităţi proprii; denumire generică pentru limbă, dialect, grai. [Pron. -di-om, pl. -muri, -me. / cf. fr. idiome, lat., gr. idioma].