ÍDOL, idoli, s.m. Divinitate păgână; (concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate şi constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios. ♦ Fig. Fiinţă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri. – Din sl. idolŭ.

ÍDOL s. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, în-cornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

ÍDOL s. zeu.

ídol s. m., pl. ídoli

ÍDOL ~i m. 1) Reprezentare antropomorfă a unei divinităţi (în formă de statuie, imagine etc.), constituind obiect de adoraţie la păgâni; divinitate păgână. 2) fig. Persoană sau lucru care este obiectul unei adoraţii. /<sl. idolu