ÍE, ii, s.f. 1. Bluză femeiască caracteristică portului naţional românesc, confecţionată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic şi împodobită la gât, la piept şi la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele etc. 2. Parte a corpului la unele animale, reprezentată printr-o îndoitură a pielii. – Lat. [vestis] linea.

ÍE s. v. chişiţă.

ÍE s. (Ban., Transilv. şi Maram.) spăcel. (Poartă fotă şi ~ înflorată.)

íe s. f., art. ía, g.-d. art. íei; pl. ii, art. íile (sil. i-i-)

ÍE ii f. Bluză femeiască din componenţa costumului naţional, confecţionată din pânză albă şi ornamentată cu broderii sau cusături, de obicei geometrice, pe piept, la mâneci şi la guler. [Art. ia; G.-D. iei; Sil. i-e] /<lat. linea

íe adv. (reg.) da, aşa e!.