IERTÁRE, iertări, s.f. Acţiunea de a ierta şi rezultatul ei; iertăciune. ♦ Scuză. ♢ Expr. Să avem iertare! = a) să ne scuzaţi! b) cred că nu ai dreptate! – V. ierta.

IERTÁRE s., interj. 1. s. v. absolvire. 2. s. (BIS.) dezlegare, pocăinţă, (înv.) pocaianie. (~ de păcate.) 3. s. v. scuză. 4. s. indulgenţă, îndurare, îngăduinţă, milostivire, (livr.) clemenţă. (Cere cu umilinţă ~.) 5. interj. îndurare!, (înv.) aman!

iertáre s. f. (sil. ier-), g.-d. art. iertării; pl. iertări

IERT//ÁRE ~ări f. Exprimare a regretului (faţă de cineva) pentru o greşeală involuntară; scuză. A cere ~. ♢ Să am (avem) ~! a) să nu vă supăraţi; să mă scuzaţi!; b) nu sunt (suntem) de acord. /v. a (se) ierta