ILÚZIE, iluzii, s.f. 1. Percepţie falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepţiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situaţie în care o aparenţă sau o ficţiune este considerată drept realitate; speranţă neîntemeiată, dorinţă neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ♢ Expr. A(-şi) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-şi pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne, -i s.f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis.

Iluzie ≠ decepţie, deziluzie, realitate

ILÚZIE s. 1. (MED.) iluzie optică = pseudoblepsie. 2. v. utopie. 3. închipuire, nălucă, nălucire, părere, (rar) năluceală, (fig.) miraj. (N-a fost decât o ~.) 4. v. amăgire.

ilúzie s. f. (sil. -zi-e), art. ilúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (sil. -zi-i-)

ILÚZI//E ~i f. 1) Percepere falsă, denaturată a unui obiect, determinată de unele stări psihice sau nervoase. ♢ ~ optică percepere vizuală denaturată a unor obiecte sau figuri din realitate, datorită particularităţilor de formare a imaginilor pe retină. 2) Aparenţă neadecvată, ireală. ~ de prospeţime. 3) fig. Idee cu caracter seducător, înşelător; speranţă neîntemeiată; amăgire; înşelare. ♢ A-şi face ~i a spera lucruri irealizabile. [G.-D. iluziei; Sil. -zi-e] /<fr. illusion, lat. illusio, ~onis

ILÚZIE s.f. 1. Aparenţă înşelătoare datorită perceperii denaturate a realităţii. 2. (Fig.) Speranţă, dorinţă neîndeplinită; amăgire. ♢ A(-şi) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile. [Gen. -iei, var. iluziune s.f. / cf. lat. illusio, fr. illusion].

ILÚZIE, iluzii, s.f. 1. Percepţie falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepţiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situaţie în care o aparenţă sau o ficţiune este considerată drept realitate; speranţă neîntemeiată, dorinţă neîndeplinită; amăgire; himeră. ♢ Expr. A(-şi) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-şi pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var. : (înv.) iluziúne s.f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis.