IMBECÍL, -Ă, imbecili, -e, adj., s.m. şi f. (Adesea prin exagerare) 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) cu capacităţi mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus.

IMBECÍL adj., s. 1. v. idiot. 2. v. prost.

imbecíl adj. m., s. m., pl. imbecíli; f. sg. imbecílă, pl. imbecíle

IMBECÍL ~ă (~i, ~e) şi substantival (de-spre persoane) Care suferă de imbecilitate; cu capacităţi mintale foarte reduse; cretin; idiot. /<fr. imbécile, lat. imbecillus

imbecil, idiot (Persoană)care suferă de cretinism; . (Om) stupid, absurd.

IMBECÍL, -Ă s.m. şi f., adj. (Om) slab de minte, cu capacităţi mintale foarte reduse; tâmpit. // adj. Care prezintă imbecilitate. [< fr. imbécile, it. imbecille, cf. lat. imbecillus – slab].