IMBECILITÁTE, (2) imbecilităţi, s.f. 1. Deficienţă mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăşi nivelul intelectual al vârstei preşcolare; idioţenie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepţie, neghiobie. – Din fr. imbécilité, lat. imbecilitas, -atis.

IMBECILITÁTE s. 1. v. idioţenie. 2. v. prostie. 3. (concr.) dobitocie, idioţenie, idioţie, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)

imbecilitáte s. f., g.-d. art. imbecilităţii; pl. imbecilităţi

IMBECILITÁTE f. 1) Stare patologică constând într-o debilitate mintală maximă, provocată de dezvoltarea insuficientă a glandei tiroide şi a creierului; cretinism; idioţie. 2) Faptă sau vorbă de om imbecil; cretinism; idioţie; neghiobie; stupiditate. /<fr. imbécillité, lat. imbecilitas, ~atis

IMBECILITÁTE s.f. 1. Deficienţă mintală; neghiobie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil, prostie, inepţie, tâmpenie, dobitocie. [Cf. fr. imbécillité].