IMÉNS, -Ă, imenşi, -se, adj. Care este extraordinar de mare, de numeros, de intens, de important; colosal, enorm. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar. – Din fr. immense, lat. immensus.

Imens ≠ limitat, mic

IMÉNS adj. 1. v. extraordinar. 2. v. uriaş. 3. v. nemărginit. 4. infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfârşit, neţărmurit, (rar) ilimitat. (O câmpie ~.) 5. colosal, enorm, nenumărat, (înv. şi reg.) nesocotit. (O mulţime ~.) 6. v. incalculabil, nelimitat, (rar) necalculabil. (Cu efecte ~.)

iméns adj. m., pl. iménşi; f. sg. iménsă, pl. iménse

IMÉN//S² ~să (~şi, ~se) Care este de proporţii foarte mari; extraordinar de mare; enorm; gigantic; uriaş; colosal. /<fr. immense, lat. immensus

IMÉNS¹ adv. (urmat de un determinativ precedat de prepoziţia de exprimă ideea de superlativ) La cel mai înalt grad; extraordinar (de); extrem (de). /<fr. immense, lat. immensus

IMÉNS, -Ă adj. Foarte mare, nemărginit; vast. ♦ Nenumărat, enorm. ♦ Foarte important. [< fr. immense, it. immenso, lat. immensus].